Platon a spus odata (si bine a spus):
"Nu cunosc nicio cale sigură care să ducă la succes, dar cunosc una care duce sigur la insucces: încercarea de a-i mulţumi pe toţi"

incearca sa te multumesti pe tine, incearca sa fii in acord cu eul tau launtric!
i-ai ascultat pe toti pana acum, de ce nu incerci sa te asculti si pe tine?
nu te gandi ca daca nu faci exact asa cum vor altii ii respecti mai putin!
nu, nu e vorba de asta!
fiecare om are viata lui si trebuie sa si-o traiasca responsabil.
uneori e mai usor sa luam decizii sugerate de ceilalti.
de ce? pentru ca in cazul unui esec avem o scuza: asa ne-a spus X,Y,Z

de ce nu incerci sa risti?
doar riscand poti castiga mai mult, altfel te multumesti cu ramasite de fericire si false bucurii.
riscul, prin definitie, are 2 rezultate: castig sau esec.
gandeste pozitiv, crede mai mult in tine si astfel sporesti sansele ca riscul sa se termine cu un mare castig.
iar daca se finalizeaza cu un esec, ai puterea sa il depasesti, invatand din asta!

eu, de exemplu, daca ar fi fost sa urmez dorinta lui tata, din toamna eram prin Elvetia sau US, incercand sa unific mecanica cuantica cu fizica relativista!
suna al naibii de aiurea pentru mine, deoarece nu se muleaza in niciun caz pe personalitatea si abilitatile mele.
si daca as privi cu ochii mintii, pur si simplu nu m-as putea imagina astfel!
ideea asta nu imi placea, dar incet incet imi cultivam singura acesta dorinta, lucram enorm interior ca ea sa fie cat mai puternica, desi in strafundurile sufletului meu eu stiam clar ca nu vreau asta!

tata nu mai este acum.
totusi, ce gandeam eu pana de curand....tot o sa imi fac masterul in fizica si apoi doctoratul pentru ca trebuie sa-i respect dorinta celui la care am tinut enorm!
dar mi-am dat seama ca in viata nu trebuie sa respecti dorintele altora mai presus de dorintele tale!
faptul ca parintii mi-au dat viata nu presupune automat ca ei trebuie sa imi traseze parcursul acesteia.
pacat ca eu am realizat asta dupa ce mi-am pierdut unul din parinti...

la mine a fost un caz mai special, pentru ca am trait departe de familia mea, ei in FR eu in RO.
asa am vrut eu, nu am avut curajul sa ma desprind din siguranta unei lumi pe care o cunosteam cat de cat.
dorinta mi-a fost respectata, desi nu usor acceptata!
tata avea probleme de sanatate si am crezut ca trebuie sa fac cum ar vrea el pentru a nu il supara.
ma santajam emotional singura pentru ca nu aveam curajul sa spun exact ce simteam eu!
ma bazam pe presupuneri si nu pe realitati.
iar realitatile decurgeau din presupuneri, presupuneri gresite cel mai adesea.

iti trebuie curaj si incredere de sine, lucreaza la asta asa cum ai lucrat si la instalarea dorintelor altora in mintea ta!
incearca sa ii infrunti, in limitele respectului si al bunului simt.
fa-te auzit!
parintii, daca te vad atat de determinat, nu vor mai insista!
pentru ca ei iti vor binele si vor sa fii fericit, dar nu stiu ca tu vezi altfel lucrurile deoarce nu le-ai spus niciodata asta.
ofera-le explicatii, nu fac asta pentru ca imi place asta, sau nu fac asta dar nici altceva nu stiu ce mi-ar placea, lasati-mi timp sa descopar singur.
presiunea din jur vine ca urmare a nedeterminarii tale si a lipsei convingerii ca stii ce vrei.

priveste realitatea ca pe un film, nu ca pe o poza!
pozele, separat, pot fi foarte frumoase!
dar pot face parte, impreuna, dintr-un film prost!
elimina dualitatea lucrurilor, nu mai permite existenta simultana a unei voci interioare si a uneia exterioare!
e doar o voce, vocea ta!

acest post a fost scris cu dedicatie.
vreau sa te ajut, vreau sa inveti din greseala mea!
nu o perpetua cu buna stiinta, exista riscul sa nu te schimbi niciodata si sa iti traiesti viata pentru altii!
gandeste-te la asta!