nu am mai fost de mult in "templu".
vroiam sa asist la ultimul mare derby inainte sa ma mut in Fr.
si ce-am vazut?
un joc anost si oameni amagiti de 22 de fotbalisti prea putin motivati si lipsiti de personalitate.
tribunele n-au mai facut valuri, n-au mai cantat cu dragoste despre culorile ros-albastre, n-am mai auzit acel motivant "Fortza STEAUA, Fortza STEAUA, he, he!".
in schimb am auzit m**e dinamo la greu!

totusi, cand am vazut steguletele ros-albastre in tribune, am trait o senzatie deosebita!
m-am simtit ca fiica ratacitoare intoarsa acasa.
mi-am adus aminte de tata si de cat de mult iubea el STEAUA.
am lacrimi in ochi cand scriu acest post.

STEAUA este echipa cu care am crescut in suflet de mica.
savuram cu nesaţ Sportul(parca ii vad logo-ul scris mare cu rosu), Gazeta sporturilor si Prosport.

asta seara STEAUA mea m-a dezamagit.

a trecut timpul..
l-am pierdut pe tata si acum am pierdut-o si pe STEAUA...