nu m-am mi ocupat deloc de blog si intr-o zi am intrat intamplator.
auch, tema mea "hackata" de wordpress era varza, deja se vedeau linii de cod in loc de poze :D

nu am mai mai scris pentru ca nu am avut ceva foarte important de facut, de la care sa imi distrag atentia scriind pe blog:))) ( cum imi spune cineva mai in gluma, mai in serios)

nici nu mai am chef sa imi expun gandurile intr-un loc public, spre a fi citita precum o carte. gata cu bloggingul, mi-am dezvoltat un simt al intimitatii gandurilor mele care m-a facut sa ma gandesc daca se merita sau nu acest blog.
rezultatul reflectiilor mele este Nu, nu se merita, de acum incolo imi voi ocupa timpul cu ceva ce imi place asa ca melancoliile sau starile depresive generate de o activitatea care nu imi place nu isi mai au rostul.

ma bate gandul la un blog nishat in franceza/engleza, axat exact pe ce ma intereseaza pe mine profesional in momentul acesta.
ma mai gandesc:)

dap, etapa acestui blog in viata mea a trecut, el face insa parte din vechea Ami.

Sufletul curge dumnezeieşte, pe acorduri muzicale, spre o lume necunoscută unde orice este posibil.

Mai avem nevoie şi de asta, uneori muzica ne plânge durerea şi ne duce greutatea din suflet deasupra teluricului, aducându-ne în schimb o împăcare amară.

Îmi place mult Eugen Doga .

Că tot am trăit fotbal astăzi, stau şi meditez..
Barcelona s-a calificat prin golul lui Iniesta înscris lui Chelsea în prelungiri.
Ce înseamnă spiritul de luptător!

Dacă fac o analogie, în viată este la fel.
Trebuie sa lupţi şi să crezi în tine!
Nu te da bătut de la primul eşec, nimeni nu este perfect!
Aşa cum nici o echipă care câştigă un meci cu scorul 3-2 (un exemplu oarecare) nu este perfectă, din moment ce a încasat 2 goluri!
În final, rezultatul contează!

În fotbal este mai uşor dintr-un singur motiv: îţi doreşti doar victoria, în rare situaţii lupţi pentru un egal.
Viaţa îţi oferă mai multe variante şi de aici pot pleca problemele.

"Tutte le strade portano a Roma!"
Toate drumurile au dus astă seară( din nou) la Roma pentru cei care au trăit fenomenul fotbal!

Barcelona şi-a văzut numele gravat pe cupă a treia oară.
Eu, ca spectator- neimplicat direct în joc, m-am emoţionat!
Imi dau seama la ce cote înalte au fost trăirile jucătorilor.
Sau încerc să imi dau seama, comparând bucuria mea cu una exponenţial mai mare.

Am văzut fotbalul la o altă dimensiune, o dimensiune care reflectă determinare şi motivaţie.
O dimensiune care include spectacol şi jucători adevăraţi.

Doamnelor şi domnilor, Barcelona e cea mai bună echipă din fotbalul european al sezonului 2008-2009!

Până şi Google trăieşte această finală :)



Visele trebuie să se întoarcă acolo unde le este locul, pe Old Trafford- Teatrul Viselor.
Realitatea se trăieşte la Roma!
Iar campioana realităţii sper să fie Barça!

"Comunitatea europeană se confruntă cu lipsa personalului calificat. În următoarele două decenii, 20 de milioane de locuri de muncă riscă să rămână neocupate în UE, în special în domeniul ingineriei şi tehnologiei informaţiei."
sursa

Se pare că din punctul ăsta de vedere am luat o decizie bună să devin inginer IT :)

Există salarii mari şi în Ro, există antreprenori români care au avut succes în ţara natală, în niciun caz nu se poate nega asta!

Aşa cum nu se poate nega nici faptul că şi "afară" există corupţie şi birocraţie, şi încă la un grad chiar mai ridicat decât în Ro!
Dar până şi la capitolul acesta vesticii fac lucrurile mai cu cap decât noi.
Totuşi corupţia nu îi afectează pe occidentalii de rând atât de direct ca pe noi.
Şi uneori, când aceste cazuri de corupţie devin evidente, se iau măsuri.
Până in momentul ăsta eu nu am văzut măsuri notabile pentru combaterea corupţiei la noi.

Şoselele pe care mergi, trotuarele pline de scutere şi maşini, manelele de jale pe care le ascultă vecinii idioţi, sistemul de învăţământ tot mai vechi şi mai prost, şpăgile pe care le dai doctorilor din sistemul sanitar public, justiţia incompetenă, preţurile afişate in supermarket şi preţurile reale pe care le plăteşti la casă, fotbalul mimat condus de analfabeţi grandomani, promovarea asiduă a non valorilor în posturi cheie, ...toate astea (şi lista e deschisă, din păcate) mă fac să nu regret că plec din RO!

Nu regret, dar îmi pare rău! (şi nu e nicio contradicţie în spusele mele)
Ţara mea e Romania oriunde mă voi duce, o voi purta în suflet permanent!
Pentru că sufletul meu este român şi aparţine meleagurilor care m-au născut şi crescut.
Inima mea nu va emigra niciodată pentru că România a fost prima ei iubire.

Patriotismul s-a deşteptat în mine nu ca reacţie la naţionalismul francez de care m-am lovit, s-a deşteptat în decursul formării mele ca om al acestei lumi, s-a deşteptat când am văzut mormintele marilor români în Paris, s-a deşteptat la umbra discuţiilor pe care le purtam cu tata, care de 1 decembrie 2008 mi-a dat mesaj şi mi-a spus "Român şi după moarte!". Ce tristă premoniţie..
Recitesc deseori acest mesaj când mă izbesc urâtele realităţi din Bucureşti.

Ce pot face pentru România, dar şi pentru mine, este să nu îmi neg niciodată originea!
Să o iubesc în continuare, chiar daca ea, în stadiul ăsta, simt că nu mă iubeşte.
Departe de mine intenţia de patetism, aproape îmi e durerea că românismul adevărat nu se mai simte "ca acasă" nici la el acasă..